your cat is suffering of what we, vets, haven't found a word for...
monty python - confuse a cat
a?
Friday, November 21, 2008
Tuesday, November 18, 2008
Pisica pe bat
Acum are locul ei pe etajera cu suveniruri, fotografii si lumanarele. Se bucura de compania altei pisici negre cu fundita la gat, a conului primit in dar de pe drumul frecventat de ursi fiorosi si a unui betisor parfumat si primeste afectiunea celor doua suflete care vietuiesc prin prin preajma ei. I se spune Pisica pe bat.
Friday, November 14, 2008
Awareness test 2
Mai demult scriam despre un spot, parte a unei campanii de awareness a biciclistilor realizata de Transport for London. Filmuletul era destul de socant si te lasa cu un gust amar dupa ce-l urmareai.
Acum, cei de laWCRS London au realizat un altul. Cu binecunoscutul umor negru britanic, inconfundabilul accent si mereu prezentele personaje din filmele cu Sherlock Holmes, aceasta executie pare putin mai 'soft', si totusi destul de penetranta. Intr-o prima faza mie mi-a amintit de un joc adus de prietena mea din generala, Sab, din State. Jocul se numea The Clue. Nu cred ca l-a jucat prea multa lume, la noi nefiind popular deloc. Un personaj era asasinat intr-o zi, intr-un anumit loc, de catre o persoana si cu un anumit obiect, iar noi, participantii la joc trebuia, pe baza unor indicii, sa descoperim toate aceste necunoscute. Pentru cateva ore (in functie de marimea grupului) ne transformam in adevarati detectivi. Era extraordinar!
Acesta este spotul:
Acum, cei de laWCRS London au realizat un altul. Cu binecunoscutul umor negru britanic, inconfundabilul accent si mereu prezentele personaje din filmele cu Sherlock Holmes, aceasta executie pare putin mai 'soft', si totusi destul de penetranta. Intr-o prima faza mie mi-a amintit de un joc adus de prietena mea din generala, Sab, din State. Jocul se numea The Clue. Nu cred ca l-a jucat prea multa lume, la noi nefiind popular deloc. Un personaj era asasinat intr-o zi, intr-un anumit loc, de catre o persoana si cu un anumit obiect, iar noi, participantii la joc trebuia, pe baza unor indicii, sa descoperim toate aceste necunoscute. Pentru cateva ore (in functie de marimea grupului) ne transformam in adevarati detectivi. Era extraordinar!
Acesta este spotul:
Wednesday, November 12, 2008
For What it's Worth
A song i've been listening to this whole morning and i just love it!
For What it's Worth - The Cardigans
For What it's Worth - The Cardigans
Friday, November 7, 2008
the power of a brand
Dupa ce azi am fost putin psiholoaga (sper ca m-am oprit la timp si nu am devenit pisaloaga), am chef sa fiu si putin marketer.
In ce consta puterea unui brand? In faptul ca orice mica modificare s-ar realiza in ceea ce-l priveste, aceasta actiune nu va ramane fara ecou, cel mai frecvent unul de proportii. Fie ca opiniile sunt pozitive, fie ca ele sunt negative, micii sau mai marii consumatori, din target sau nu isi vor da cu parerea , iar ceva ce ar urma sa aiba lansarea oficiala in cursul anului urmator este deja pe buzele tuturor, fiind mai mult decat de actualitate cu mult timp inainte.
Pe 20 octombrie cineva din interiorul comaniei producatoare Pepsi a facut public noul logo al produsului, deja foarte controversat. Articolul poate fi gasit aici. Ideea centrala este ca logo-ul isi va pastra forma doar la un nivel ideal, el modificandu-se in functie de calitatile fiecarei variante de Pepsi: dunga alba serpuitoare va fi un zambet discret in cazul Pepsi Light, un zambet larg in cazul Pepsi si un ras cu pofta in cazul Pepsi Max. Mai dinamic, mai prietenos si mai atractiv, ar spune ei.
Dupa umila mea parere, designul noului logo este destul de putin inspirat, insa poate deveni extrem de atractiv pentru unii consumatori fideli, ca si pentru adeptii schimbarilor. Nu stiu, insa, daca noul logo va determina si modificarea preferintelor fanilor Coca-Cola. Ma indoiesc ca va duce la o extindere extensiva a pietei Pepsi. Dar... ramane de vazut.
Mai multe detalii, dar si o multitudine de comentarii de la cele mai malitioase, la cele mai favorabile aici.
In ce consta puterea unui brand? In faptul ca orice mica modificare s-ar realiza in ceea ce-l priveste, aceasta actiune nu va ramane fara ecou, cel mai frecvent unul de proportii. Fie ca opiniile sunt pozitive, fie ca ele sunt negative, micii sau mai marii consumatori, din target sau nu isi vor da cu parerea , iar ceva ce ar urma sa aiba lansarea oficiala in cursul anului urmator este deja pe buzele tuturor, fiind mai mult decat de actualitate cu mult timp inainte.
Pe 20 octombrie cineva din interiorul comaniei producatoare Pepsi a facut public noul logo al produsului, deja foarte controversat. Articolul poate fi gasit aici. Ideea centrala este ca logo-ul isi va pastra forma doar la un nivel ideal, el modificandu-se in functie de calitatile fiecarei variante de Pepsi: dunga alba serpuitoare va fi un zambet discret in cazul Pepsi Light, un zambet larg in cazul Pepsi si un ras cu pofta in cazul Pepsi Max. Mai dinamic, mai prietenos si mai atractiv, ar spune ei.
Dupa umila mea parere, designul noului logo este destul de putin inspirat, insa poate deveni extrem de atractiv pentru unii consumatori fideli, ca si pentru adeptii schimbarilor. Nu stiu, insa, daca noul logo va determina si modificarea preferintelor fanilor Coca-Cola. Ma indoiesc ca va duce la o extindere extensiva a pietei Pepsi. Dar... ramane de vazut.
Mai multe detalii, dar si o multitudine de comentarii de la cele mai malitioase, la cele mai favorabile aici.
Tuesday, November 4, 2008
Din seria activitatilor de toamna
Ce face omul cand are putin timp liber? Hm.. sa vedem... citeste, se plimba, se uita la tv, se joaca si alte chestii din astea uzuale.
Ce face un om nebun cand are putin timp liber? Se da cu capul de pereti si i se par moi, isi introduce multe ace in piele , pana nu mai simte nimic sau pune muraturi si i se pare distractiv. De fapt, chiar ii pare rau ca nu a cumparat destule borcane, pentru ca incepuse sa-i placa. Dar timpul nu este pierdut, iar precupetele sunt cele mai bune prietene ale unei gospodine veritabile.
Cum s-a petrecut totul? Ei bine, mie imi place foarte mult conopida murata, si cum ce-am primit de la bunicii prietenului meu doar mi-a deschis apetitul, m-am hotarat sa produc some of my own. Am citit pe forumuri de mamici pofticioase cum se pun muraturile si am pornit in expeditie. Mai intai la magazinul de borcane, de unde evident am cumparat prea putine, apoi la piata, unde, din zarzavat in zarzavat si precupeata in precupeata aflam din ce in ce mai multe informatii pretioase despre arta de a pune muraturi: 'aa, trebuie sa pui si hrean (ea avand multe legaturi de hrean), ca le tine mai bine!', 'nu le face si tu asa, simple, pune si niste gogonele', alta, auzind conversatia 'si o sfecla rosie pentru culoare'. Si uite-asa m-am trezit (mandra de mine) cu multe sacosi pline de zarzavaturi, pentru cele 3 borcane amarate ale mele.
Ah, am uitat sa precizez ca bucataria, pentru mine, este ca o naveta spatiala (vorba lu' tata), asa incat, mare mi-a fost mirarea cand am vazut cata dexteritate am la taiat si indesat legume prin borcane. Toata smecheria a durat nu mai mult de o ora!
Insa, cel mai amuzant a fost seara, dupa racirea apei cu cele 3 linguri de sare si umplerea borcanelor. 'Trebuie sa stea la soare', 'nu, pot sta oriunde la caldura', eu 'cat de cald sa fie?', 'ca la soare', eu '?!?!?!', 'ee, e cam tarziu pentru muraturi acum', eu '!?!?!?' (mandra de realizarea mea, de alfel). Asa incat minunatele borcane au sfarsit pe unicul calorifer cu mai mult de 3 elementi, bine infasurate intr-o patura.
Acum ma bantuie o alta intrebare: in cat timp sunt gata nebunele?
Et voila!
P. S. : Toata activitatea s-a desfasurat pe muzica inaltatoare a lui Richard Wright. ;)
Ce face un om nebun cand are putin timp liber? Se da cu capul de pereti si i se par moi, isi introduce multe ace in piele , pana nu mai simte nimic sau pune muraturi si i se pare distractiv. De fapt, chiar ii pare rau ca nu a cumparat destule borcane, pentru ca incepuse sa-i placa. Dar timpul nu este pierdut, iar precupetele sunt cele mai bune prietene ale unei gospodine veritabile.
Cum s-a petrecut totul? Ei bine, mie imi place foarte mult conopida murata, si cum ce-am primit de la bunicii prietenului meu doar mi-a deschis apetitul, m-am hotarat sa produc some of my own. Am citit pe forumuri de mamici pofticioase cum se pun muraturile si am pornit in expeditie. Mai intai la magazinul de borcane, de unde evident am cumparat prea putine, apoi la piata, unde, din zarzavat in zarzavat si precupeata in precupeata aflam din ce in ce mai multe informatii pretioase despre arta de a pune muraturi: 'aa, trebuie sa pui si hrean (ea avand multe legaturi de hrean), ca le tine mai bine!', 'nu le face si tu asa, simple, pune si niste gogonele', alta, auzind conversatia 'si o sfecla rosie pentru culoare'. Si uite-asa m-am trezit (mandra de mine) cu multe sacosi pline de zarzavaturi, pentru cele 3 borcane amarate ale mele.
Ah, am uitat sa precizez ca bucataria, pentru mine, este ca o naveta spatiala (vorba lu' tata), asa incat, mare mi-a fost mirarea cand am vazut cata dexteritate am la taiat si indesat legume prin borcane. Toata smecheria a durat nu mai mult de o ora!
Insa, cel mai amuzant a fost seara, dupa racirea apei cu cele 3 linguri de sare si umplerea borcanelor. 'Trebuie sa stea la soare', 'nu, pot sta oriunde la caldura', eu 'cat de cald sa fie?', 'ca la soare', eu '?!?!?!', 'ee, e cam tarziu pentru muraturi acum', eu '!?!?!?' (mandra de realizarea mea, de alfel). Asa incat minunatele borcane au sfarsit pe unicul calorifer cu mai mult de 3 elementi, bine infasurate intr-o patura.
Acum ma bantuie o alta intrebare: in cat timp sunt gata nebunele?
Et voila!
Friday, October 31, 2008
O poveste noua
De data asta totul se petrece in oras, in Londra, mai precis. Pentru cineva care stie orasul, si stie ca ma refer la ea, probabil va recunoaste locuri, strazi, parcuri, cladiri si va reprezenta o experienta unica. Pentru cineva care nu cunoaste orasul, de data asta il va putea privi de sus, in timpul lecturii aventurilor eroului nostru.
Este cel mai inovativ proiect cultural de care am citit/auzit, se cheama We Tel Stories si este implementat de Penguin. Pe langa 'The 21 Steps" prin Londra mai sunt inca 5 povesti extrem de interactive: un labirint, un jurnal, un blog, si ceva care poate deveni povestea ta. Trebuie doar sa pui cele mai traznite nume si sa faci cele mai nastrusnice alegeri.
Pentru ultima zi a lunii noiembrie... cred ca e cel mai potrivit lucru pe care il poti face!
Este cel mai inovativ proiect cultural de care am citit/auzit, se cheama We Tel Stories si este implementat de Penguin. Pe langa 'The 21 Steps" prin Londra mai sunt inca 5 povesti extrem de interactive: un labirint, un jurnal, un blog, si ceva care poate deveni povestea ta. Trebuie doar sa pui cele mai traznite nume si sa faci cele mai nastrusnice alegeri.
Pentru ultima zi a lunii noiembrie... cred ca e cel mai potrivit lucru pe care il poti face!
Sunday, September 21, 2008
Wednesday, September 17, 2008
Hello, world

Fotografiile spun, aproape intotdeauna, o poveste. Cele mai frumoase povesti sunt cele spuse chiar de noi, insa, uneori descoperim unele si mai frumoase. Asa ceva s-a intamplat azi, in timp ce incercam sa-mi umplu timpul cu ceva. A fost minunat! Abia asteptam sa se incarce paginile pentru ma putea bucura de urmatoarea poveste de departe. Este vorba despre concursul de fotografie organizat de Wired. Enjoy!
Monday, September 8, 2008
Brave New World of Digital Intimacy
After all those short movies i've posted on social networks, especially Facebook, proving in an ironical way how these networks missleed our lives, i've just read an article in TY Times on this issue, proving the other side of the coin.
Though it's a bit long and well documented, it seems to me that it presents the facts from only one point of view. I can not agree more with the statement of weak ties being more responsible to one's succes than the bonding ones, especially when it comes to a long distance business (see Mark Granovetter's work on this). The 'friends' people have in their networks are rarely very close friends and kins, but most frequently different kind of aquaintences willing to follow, help and wishing they knew things about the followed ones. On the other side, every person actively engaged in online updates on their life, as the author of the article is commenting on, is doing this in a very aware way, trying to sound profund and interesting and thus becoming more and more capable of self observing.
"Many of the avid Twitterers, Flickrers and Facebook users I interviewed described an unexpected side-effect of constant self-disclosure. The act of stopping several times a day to observe what you’re feeling or thinking can become, after weeks and weeks, a sort of philosophical act. It’s like the Greek dictum to “know thyself,” or the therapeutic concept of mindfulness. (Indeed, the question that floats eternally at the top of Twitter’s Web site — “What are you doing?” — can come to seem existentially freighted. What are you doing?) Having an audience can make the self-reflection even more acute, since, as my interviewees noted, they’re trying to describe their activities in a way that is not only accurate but also interesting to others: the status update as a literary form. "
But what about those not-so-avid users who are there just because they were invited? Those who would rather meet their real friends in person and are annoyed by all those wannabes? I also wonder how these 1000 to 5000 people followers live their lives... real lives.
The article is very interesting, though, and worth reading.
Can be found here.
Via influx insights.
Though it's a bit long and well documented, it seems to me that it presents the facts from only one point of view. I can not agree more with the statement of weak ties being more responsible to one's succes than the bonding ones, especially when it comes to a long distance business (see Mark Granovetter's work on this). The 'friends' people have in their networks are rarely very close friends and kins, but most frequently different kind of aquaintences willing to follow, help and wishing they knew things about the followed ones. On the other side, every person actively engaged in online updates on their life, as the author of the article is commenting on, is doing this in a very aware way, trying to sound profund and interesting and thus becoming more and more capable of self observing.
"Many of the avid Twitterers, Flickrers and Facebook users I interviewed described an unexpected side-effect of constant self-disclosure. The act of stopping several times a day to observe what you’re feeling or thinking can become, after weeks and weeks, a sort of philosophical act. It’s like the Greek dictum to “know thyself,” or the therapeutic concept of mindfulness. (Indeed, the question that floats eternally at the top of Twitter’s Web site — “What are you doing?” — can come to seem existentially freighted. What are you doing?) Having an audience can make the self-reflection even more acute, since, as my interviewees noted, they’re trying to describe their activities in a way that is not only accurate but also interesting to others: the status update as a literary form. "
But what about those not-so-avid users who are there just because they were invited? Those who would rather meet their real friends in person and are annoyed by all those wannabes? I also wonder how these 1000 to 5000 people followers live their lives... real lives.
The article is very interesting, though, and worth reading.
Can be found here.
Via influx insights.
Friday, September 5, 2008
Break it, stretch it, bend it, crush it, crack it, fold it.
Pentru o saptamana am urmat diferitele cai ale imaginatiei, m-am lasat instruita, apoi am refuzat tot ce invatasem, m-am pierdut in detalii si am stat pana tarziu pentru a avea idei proaspete dimineata. Am cunoscut oameni interesanti, diferiti, si totusi ghidati de principii comune, am lucrat impreuna si ne-am inteles cand ne asteptam mai putin. A fost frumos, incitant, emotionant si o munca plina de pasiune. Am castigat mai mult decat ma asteptam si mi s-a confirmat, inca o data, ca fiecare proiect personal trebuie trait la maxim. Asta cu o singura conditie... pe care eu nu am respectat-o... sa nu-i neglijezi pe cei care fac parte din viata ta si la care te intorci extenuat, cand totul se termina.
Aceasta a fost experienta Atelierelor ADfel si a campaniei pentru Coca-Cola Zero.
Si pentru ca a avenit vorba despre proiecte, iata un manifest plin de inspiratie si care ar fi bine sa ne ghideze in orice lucru mai mare sau mai mic pe care il incepem.
Incomplete Manifesto of Growth

Aceasta a fost experienta Atelierelor ADfel si a campaniei pentru Coca-Cola Zero.
Si pentru ca a avenit vorba despre proiecte, iata un manifest plin de inspiratie si care ar fi bine sa ne ghideze in orice lucru mai mare sau mai mic pe care il incepem.
Incomplete Manifesto of Growth
Sunday, August 24, 2008
Boy on a Stick and Slither
Cu greu m-am desprins de site-ul asta si asta dupa ce am fost in viitor, m-am intors in prezent si am gasit cateva insight-uri foarte inteligente despre noi, ca fiinte umane.
Doar o mica parte din lucrurile care ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa ne faca sa dorim mai mult de la noi.





I just love this one!
Doar o mica parte din lucrurile care ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa ne faca sa dorim mai mult de la noi.





I just love this one!
Friday, August 22, 2008
Vrei neconventional?
Ce zici de asta?
Este harta metroului londonez. Nu mai cauta Green Park sau Oxford Circus, vei gasi doar Green Day sau The Streets. La fel si pentru New York sau Sydney.


Este noul concept realizat de Saatchi & Saatchy, Sydney pentru Sony Walkman si este una dintre cele mai ingenioase si strategice executii pe care le-am vazut.
Via AdsoftheWorld.
Este harta metroului londonez. Nu mai cauta Green Park sau Oxford Circus, vei gasi doar Green Day sau The Streets. La fel si pentru New York sau Sydney.

Este noul concept realizat de Saatchi & Saatchy, Sydney pentru Sony Walkman si este una dintre cele mai ingenioase si strategice executii pe care le-am vazut.
Via AdsoftheWorld.
Thursday, August 21, 2008
Atractie
De la inceputul incursiunii in lumea blogului am incercat sa-l transform intr-ul alter ego al meu, intr-un personaj in care sa ma pot regasi. In acest sens am transpus virtual multe din lucururile care ma incojoara si care ma definesc. Printre acestea si Ambre, de la Baldessarini, unul dintre cele mai minunate parfumuri pe care le-am avut vreodata. Oare pentru ca este barbatesc? Nu stiu. Tot ce stiu este ca nu credeam ca-mi voi mai dori altul. Si iata ca lucrurile capata o noua perspectiva acum.
Este Infusion d'Homme, de la Prada. Inca nu stiu daca s-a lansat la noi. Nu stiu nici macar daca mi-ar placea. Filosofia din spatele lui spune ca ar trebui sa fie mirosul unui trup de barbat care s-a spalat cu sapunul ei. Cred ca este unul dintre cele mai senzuale lucruri pe care le-am auzit/citit vreodata. De fapt aroma are la baza aceleasi substante ca si Infusion d'Iris, doar ca dozate diferit.
Last but not least, promovarea este si va fi una fooarte neconventionala. Deocamdata pot fi vizionate noua scurtmetraje pe site-ul Prada care, aparent, nu au nicio legatura cu parfumul, dar privite in profunzime transpare din fiecare senzatia suava de forta a unei atractii irezistibile... oricare ar fi ea, transpusa intr-un parfum.


Mai multe aici.
Este Infusion d'Homme, de la Prada. Inca nu stiu daca s-a lansat la noi. Nu stiu nici macar daca mi-ar placea. Filosofia din spatele lui spune ca ar trebui sa fie mirosul unui trup de barbat care s-a spalat cu sapunul ei. Cred ca este unul dintre cele mai senzuale lucruri pe care le-am auzit/citit vreodata. De fapt aroma are la baza aceleasi substante ca si Infusion d'Iris, doar ca dozate diferit.
Last but not least, promovarea este si va fi una fooarte neconventionala. Deocamdata pot fi vizionate noua scurtmetraje pe site-ul Prada care, aparent, nu au nicio legatura cu parfumul, dar privite in profunzime transpare din fiecare senzatia suava de forta a unei atractii irezistibile... oricare ar fi ea, transpusa intr-un parfum.


Mai multe aici.
Subscribe to:
Posts (Atom)